Tot ce Trebuie sa Stii Despre Capuse, Partea I-a

Capusele ! Sa aruncam impreuna o privire cat mai obiectiva si fara accente panicarde, asupra capuselor, a modului de infestare si a efectelor lor asupra starii de sanatate a animalelor de companie.

In prima parte vom discuta despre:

• Ce sunt capusele
• Cum pot fi recunoscute
• Care este ciclul de viata (se la stadiul de ou la cel de adult) al acestora
• Modul in care capusele ajung sa infesteze gazdele
• Cum se hranesc capusele.

Capusele sunt un real pericol pentru om si animale.

Doar fiind informat despre modul lor de viata si a mecanismului de infestare, poti sa-ti iei toate masurile efective de protectie.

Si mai mult decat atat. Poti discerne care din multitudinea de remedii, oferite de o simpla cautare pe Google, sunt chiar eficiente si nu doar pure fantezii

In partea a II a articolului, voi incerca sa-ti prezint sumar, de ce sunt capusele atat de periculoase, cand si unde este cel mai probabil sa apara o infestatie cu capuse.

Partea a III a va fi dedicata integral prezentarii masurilor de preventie, menite sa te ajute sa limitezi la minim riscul unei infestatii accidentale a cainelui, pisicii sau chiar a ta.

Prin urmare,

Ce sunt capusele ?

Contrar impresiei generale, capusele nu sunt insecte. Ele sunt o specie de acarieni, apartinand clasei Arachnoidelor, fiind inrudite cu paianjenii si scorpionii.

Capusele sunt paraziti externi (traiesc pe suprafata corpului gazdei) obligatorii si temporari ai reptilelor, pasarilor si mamiferelor (inclusiv omul).

Ele se hranesc cu sangele gazdei infestate (mod de hranire hematofag), dupa care se desprind si cad in mediul ambiant.

Fiecare ciclu de hranire al acestor paraziti este precedat de o perioada in care acestia traiesc liber in mediu in cautarea unei noi gazde (motiv pentru care se numesc paraziti temporari).

O alta particularitate deosebita a capuselor este ca nu au o anumita specificitate. Adica pot sa infesteze un sarpe (de exemplu), dupa care urmatoarea gazda sa fie omul, cainele, pisica sau o pasare.

Descrierea capuselor

Exista peste 896 de specii raspandite pe tot globul, din care in Romania au fost identificate circa 27.

Cel mai frecvent intalnim:

• Ixodes ricinus – cel mai frecvent
• Dermacentor marginatus
• Hyalomma marginatum.

Capusele sunt printre cei mari acarieni. Dimensiunea lor este cuprinsa intre 2 si 30 mm (in functie de specie si stadiu de viata).

Perfect adaptate pentru viata ectoparazitara (parazit extern), au un corp oval turtit dorso-ventral. Culoarea variaza intre galbui – cenusiu si rosu brun (in cazul exemplarelor care s-au hranit).

Spre deosebire de insecte, capusele nu au cap, antene, torace si abdomen.

Corpul lor este segmentat intr-o:

• Regiune anterioara, care include aparatul bucal adaptat pentru fixarea capusei la locul de hranire, intepat si supt ( numit si rostru)
• Regiunea posterioara (corpul propriu-zis)– compusa din placi numite scuturi.

Partea superioara a regiunii posterioare este acoperita de scutul dorsal. La unele specii acesta are diverse ornamentatii, iar in cazul altora, prezinta o pereche de ochi dispusi pe marginile laterale.

In partea inferioara (ventrala) a acestei regiuni sunt dispuse picioarele (4 perechi la adulti / 3 in cazul larvelor), orificiile genitale si orificiul anal.

Dimorfismul sexual este bine dezvoltat la căpușele tari.

Masculii sunt de obicei mai mici decât femelele si se hranesc rareori cu sange. Sunt vioi si se deplaseaza rapid pe suprafata corpului gazdei parazitate in cautarea femelelor. Mor imediat dupa ce au realizat fecundarea femelelor.

Capusele nu zboara si nu pot sari. Ele se deplaseaza cu ajutorul celor 4 perechi de membre (in medie 24 m in 24 ore).

Pentru a infesta o gazda, capusa trebuie sa intre in contact direct cu aceasta.

Ciclul de viata al capuselor

Ciclul de viata al capuselor, include 4 stadii succesive de dezvoltare: ou → larva → nimfa → adult.

Toate stadiile de dezvoltare, cu exceptia celui de ou, sunt parazite si au un mod de hranire hematofag (se hranesc cu sange).

Caracteristica definitorie a ciclului de viata al capuselor o reprezinta alternanta perioadelor parazitare (de hranire) cu cele de viata libera in mediul ambiant (cand sunt in cautare a unei noi gazde)

Majoritatea speciilor au nevoie de 3 gazde si un interval de timp cuprins intre 2 si 3 ani (in functie de conditiile de mediu si de hranire) pentru a trece din stadiul de ou la cel de capusa adulta capabila sa se reproduca.

Inainte de a depune ouale, femela adulta se fixeaza pe ultima gazda si se hraneste cu sangele acesteia, timp de 5 – 14 zile. In acest interval are loc si acuplarea cu masculul, urmata de fecundarea oualor.

La finalul perioadei de hranire, capusa se desprinde de gazda si cade pe sol, iar dupa aproximativ 5 zile, incepe sa depuna oua pe firele de iarba sau frunzele moarte.

Ouale au o forma sferica sau usor alungita si sunt de culoare brun – deschis. Ele raman grupate in gramezi prin intermediul unui liant secretat de capusa.

Ponta (depunerea oualor) are loc discontinuu si se intinde pe parcursul a 30 de zile.

Numarul de oua depuse de o femela variaza in limite largi. In conditii favorabile ( temperatura aerului 30°C si umiditate aproape de 100%) femela de Ixodes ricinus depune in medie 1000 – 2000 de oua, dupa care moare.

Din aceste oua vor ecloziona larvele. Procesul se desfasoara intr-un interval de timp extrem de variabil (intre 3 -36 saptamani) fiind conditionat de parametrii mediului ambiant (temperatura si umiditate).

Larvele de capusa au o lungime de aprox. 1mm. Ele sunt de culoare galbuie si au 3 perechi de membre (spre deosebire de capusa adulta, care are 4 perechi).

In lipsa unei gazde, pot rezista 1 an fara sa se hraneasca cu sange.

Pentru a supravietui si a trece in stadiul de viata urmator, larva trebuie sa se hraneasca cu sange.

Pentru a gasi si infesta o gazda, ea se va deplasa pana in varful firelor inalte de iarba. Aici va astepta trecerea unui animal de care va incerca sa se ataseze.

In stadiul larvar, capusele paraziteaza, in general, mamifere mai mici cum ar fi: șoareci de câmp, șobolani, veverițe, arici, cârtițe sau păsări mici.

Uneori pot infesta si reptile, dar rareori le vom intalni pe mamifere mai mari (caine, pisica, etc) sau chiar oameni.

Ajunse pe animal, larvele se hranesc cu sange timp de 3 – 6 zile. In acest interval, greutatea lor creste de 10 – 20 ori.

La sfarsitul ciclului de hranire, se desprind de gazda si ajung din nou in mediul ambiant.

Ajunse pe sol, larvele duc o viata libera timp de 5 – 7 saptamani (max. 5 luni), dupa care naparlesc si trec in stadiul de nimfa.

Nimfa are o lungime de aproximativ 2 mm si 4 perechi de membre. Ca aspect, seamana cu capusa adulta, singura deosebire fiind absenta orificiului genital.

Ciclul de hranire, in acest stadiu, este precedat de o perioada de aproximativ 12 luni, in care nimfa traieste libera in mediu.

Pentru a se hrani, nimfa va cauta sa infesteze un nou animal (gazda a – II a).

Gazdele vizate sunt, de regula, mai mari decat cele parazitate in stadiul larvar (iepure, veverita, o pasare sau chiar o reptila).

Acest stadiu poate fi intalnit si pe caine sau pisica.

Nimfa are un ciclu de hranire de 3 -7 zile, dupa care paraseste gazda si se reintoarce in mediu, unde continua sa traiasca libera intre 2 si 8 luni (in functie de factorii de mediu).

La sfarsitul perioadei sufera o noua naparlire si se transforma in adult (femela sau mascul).

Imediat dupa metamorfoza, capusele adulte sunt transparente intrucat invelisul chitinos este incomplet dezvoltat. Dupa cateva zile insa, isi capata aspectul caracteristic speciei din care fac parte.

Timp de aproximativ 12 luni, adultii traiesc liberi in mediu, fara sa se hraneasca. In final, vor ataca o noua gazda ( mamifere, reptile, pasari), iar ciclul evolutiv se reia.

Infestarea cu capuse adulte este intalnita cel mai frecvent la om si animalele de companie (caine sau pisica)

In comparatie cu pisicile, cainii sunt mult mai frecvent infestati cu capuse.

Acest aspect se datoreaza in primul rand, comportamentului felinei de autocuratare frecventa a blanii.

In concluzie:

• Nu numai capusa adulta poate parazita animalele sau omul, ci si formele larvare sau cele de nimfa.
• Spre deosebire de alti paraziti externi (ex. purecii), capusele pot afecta succesiv specii diferite de animale.
• Acelasi individ poate parazita la un ciclu de hranire o reptila, pentru ca la urmatorul sa se hraneasca (fara probleme) cu sangele unui mamifer sau al unei pasari.
• Dintre animalele de companie, cainii sunt cel mai frecvent infestati cu capuse.

Mecanismul  de infestare cu capuse al animalelor sau omului

Pentru a ajunge sa paraziteze o gazda, capusa trebuie sa intre in contact direct si nemijlocit cu victima.

Iti reamintesc, capusele se deplaseaza cu ajutorul a 4 perechi de membre, dispuse pe partea inferioara a corpului. Ele nu pot sari si nici nu zboara.

In momentele favorabile ale zilei (conditii optime de temperatura si umiditate), respectiv:

• dimineata devreme, pana la orele 10 - 11 sau
• seara cand se mai racoreste si umiditatea aerului creste,

parazitii urca cat mai sus pe firele de iarba.

Astfel, la trecerea unei potentiale gazde, capusele se vor agata de firele de par din blana sau de materialele textile din imbracaminte.

Cu cat iarba din zona de deplasare este mai inalta, cu atat creste posibilitatea contaminarii cu capuse a animalului..

Modul in care capusa detecteaza o potentiala gazda include mirosul acesteia, vibratiile determinate de miscare, caldura emanata, modificari ale umiditatii aerului, etc. Mecanismul exact nu este complet elucidat.

Modul de hranire al capuselor

Modul de hranire al capuselor este diferit de cel al altor paraziti hematofagi.

De exemplu femela tantar, aterizeaza pe pielea gazdei, o inteapa, suge o cantitate de sange, iar in final se desprind si zboara. Intreg procesul de hranire dureaza cateva zeci de secunde.

In schimb, capusa ajunsa pe gazda nu ataca imediat. Continua sa se deplaseze pe suprafata corpului, in cautarea unui loc propice – zone cu pielea fina si vase de sange dispuse in plan superficial.

La caine sau pisica zonele predilecte de hranire ale capuselor sunt cele de la nivelul capului, urechilor, gatului, pliurilor pielii sau in spatiile interdigitale.

In aceste regiuni sunt preferate portiunile cu par rar sau deloc, cum ar fi: interiorul pavilionului urechii, pliurile pielii de la nivelul fetei, fata interna a coapsei, etc.

Odata ce capusa a gasit un loc adecvat pentru a se hrani, va penetra pielea (cu ajutorul aparatului bucal) si se va infige relativ adanc in straturile subcutanate.

Ulterior penetrarii pielii, secreta o substanta cu rol de " ciment ", care o fixeaza ferm pe toata durata hranirii.

De la debutul ciclului de hranire, capusa inceteaza sa se mai deplaseze pe corpul gazdei parazitate.

Intervalul de timp scurs din momentul infestarii pana la prima hranire, variaza intre 30 minute si 1 ora (minim 10 minute, maxim 2 ore).

Prin urmare, perierea cainelui imediat dupa plimbare, reduce foarte mult riscul de a fi muscat de o capusa.

Perioada in care parazitul ramane fixat pe gazda la locul de hranire, este cuprins intre 7 si 30 zile.

La sfarsitul ciclului, capusele se desprind si cad in mediul inconjurator, unde vor continua sa traiasca libere pana la infestarea unei noi gazde.

In partea a II a articolului vom discuta despre:

• De ce sunt capusele un real pericol pentru om si animale
• Efectele atacului acestora asupra sanatatii omului, a cainelui sau a pisicii
• Care sunt perioadele din an cu risc maxim de infestatie
• In ce locuri din jurul casei, gradina, parcuri, paduri, pot fi intalnite foarte frecvent capuse ?

Pentru orice informatii suplimentare sau intrebari legate de animalul de companie, nu ezita se ne contactezi. Echipa de medici veterinari ai PetPlaza.ro iti sta la dispozitie. Suntem la un apel distanta: 0740592666